Desi am zis sa inchid seria Amintirilor inainte sa plec in vacanta de vara per 2009, nu m-am putut abtine sa nu povestesc si despre o experienta in Romanica noastra dulce, experienta mai veche si ea, datand 30 septembrie - 1 octombrie 2006. Un traseu de weekend plecand sambata dimineata din Bucuresti catre Brasov, apoi prin ungurime spre Gheorghieni si de acolo la Lacul Rosu unde se face pauza de noapte. Apoi prin Cheile Bicazului spre Piatra Neam si Targu Neamt, unde am vizitat Manastirea Varatec si Manastirea Agapia, ca sunt pe drumul dintre Piatra si Targu Neamt. Iar la intoarcere ca bonus ne-am oprit la Mausoleul Eroilor de la Marasesti.
Asadar am plecat dimineata din Bucuresti. Pana la Brasov drumul e cel cunoscut, apoi de la Brasov am intrat in ungurime, aka Szekelyfold/Terra Sicolorum/Tinutul Secuiesc. Imi aduc aminte ca parca centura municipiului Sf. Gheorghe nu mai era chiar asa praf cum mi-o aduceam aminte, era circulabila! De aici am mers incet si frumos spre Gheorghieni prin Miercurea Ciuc. Pe langa Miercurea Ciuc drumurile erau praf. Pe la Gheorghieni ziceai ca a trecut un bombardier. Unde esti tu Casuneanule sa le dai si astora niste asfalt!?
Altfel peisajele foarte frumoase, tot ce tine de natura este ca peste tot in tarisoara noastra frumos! Din pacate nu prea am facut poze, si nici nu prea ne-am oprit ca sa interactionam cu lumea, mai ales ca am mai patit-o alta data sa fiu tratat cu "Nemtodom" sau cum s-o fi zicand pe limba lor...
Foarte interesant este ca m-a luat radaru cu vreo 70 in localitate. Am oprit civilizat, i-am dat actele... noi eram 4 in masina se vedea pe moaca noastra ca suntem la plimbare... mi-a zis ca radar ca 70 la ora... nici nu aveam marunt sa-l cinstesc pe baiatu, nu pentru amenda in sine, ci pentru faptul ca nu aveam nici un chef sa bat un drum pana la cec sau administratia financiara sa platesc amenda. Da nu aveam marunt si chiar sa-i dau lui triplul amenzii pe post de shpaga am zis ca nu e cazul... oricum spre marea mea surprindere nenea politistu a venit si m-a intrebat unde mergem. I-am zis ca mergem la Lacul Rosu. M-a intrebat apoi ce cautam pe acolo ca e mai bun drumul prin Bacau. I-am zis ca stiu, dar ca pe aici e mai frumos. Mi-a dat actele, mi-a zis sa conduc cu grija si mi-a urat drum bun! Foarte tare! Si era roman nenea militianu, ca nu avea pic de accent, credeam ca pe aici politistii sunt unguri si or fi mai suparati pe viata, dar m-am inselat. Dupa aia am mai citit si io si am aflat ca minoritarii maghiari nu prea se baga in institutiile statului... nu stiu sigur daca e din cauza limbii sau pur si simplu nu se simt solidari cu statul roman... tind sa cred ca e vorba de cate putin din ambele si in inteleg oarecum.
Am ajuns intr-un final la Lacul Rosu. Un peisaj foarte dragut, lume usor rupta in timp, un singur hotel dragut, unde receptionista, o unguroaica, a reusit sa ne dea ultimele camere disponibile. Cred ca hotelul se numea chiar "Lacul Rosu" dar nu as baga mana in foc. Localnicii erau mai mult unguri, dar comercianti fiind te intelegi cu ei pe romaneste. Am mancat seara un pastrav extraordinar la o carciuma pe acolo...
Era plin de rate Lacul Rosu, si se puteau inchiria barcute. Asadar am luat si noi una si am facut si poze:
A doua zi dimineata un frig de crapau pietrele, adica spre 0 grade la 1 octombrie. Am demarat la prima ora prin Cheile Bicazului spre Piatra Neamt. Cheile Bicazului, poate cele mai spectaculoase chei din Romanica, mereu ma impresioneaza cand trec pe acolo.
Apoi la iesire, spre Bicaz, incepe Moldova, cu case saracacioase si pustii. De fapt e doar o zona acolo, ca altfel zona nu e tocmai saraca, si e si foarte frumoasa.
Am vazut pe drum un combinat de ciment. Semana asa de mult cu un Powerplant din Dune incat i-am facut mai multe poze sa le pastrez amintire:
Apoi am ajuns in Piatra Neamt, desi interesant era sa mergem si la lacul Bicaz, ca vreau de multa vreme sa fac o plimbare cu vaporasul acela..., dar lipsa de timp si dorinta de a ajunge la cetatea Neamtului ne-au obligat la asta. Piatra Neamt mi s-a parut un oras micut si cochet, foarte curat fata de alte orasele. Blocurile erau curate si ingrijite, strazile la fel, era ceva lume pe acolo... mi-ar fi placut sa stam mai mult sa bem o cafea undeva.
Apoi am luat-o spre Targu Neamt. Nu ma asteptam sa vad atatea vile vilisoare si viloante la iesirea din Piatra Neam spre Targu Neamt. Am ramas cu impresia ca e bunastare in zona. Trecusera vreo 5-6 ani de cand nu mai fusesem prin zona, si se intaplasera multe!
Am vizitat apoi Manastirea Varatec si Manastirea Agapia, pe fuga, ca erau in drum:
Iar la finalul destinatiei, cetatea Neamtului, cea din varfulul dealului, cu legendele ei. Am ratat casa memoriala Ion Creanga, nu stiu de ce, dar nu am mai vazut indicatorul, desi cam stiam pe unde era, ca am mai fost pe acolo...
Am plecat pe la 4 cred, destul de tarziu... iar pe drum, am vizitat Mausoleul Eroilor de la Marasesti. La momentul acela (2006) imi doream foarte mult sa vad Mausoleele din tara. Cel de la Marasesti a fost primul. Ulterior am ajuns si la Marasti si Soveja, apoi la Mateiasi.
Ultima pauza am facut-o ca intotdeauna pe intuneric la Mec-ul de la Buzau, principala atractie turistica a municipiului cu acelasi nume! Daca stie cineva un restaurant in Buzau va rog sa-mi spuneti si mie, ca am cautat in disperare! Si din motive genealogice Buzaul nu imi iese tocmai un oras total strain, asa ca mi-ar fi placut sa pot recomanda prietenilor o carciume serioasa unde sa mananci babic si carnati de Plescoi. Singurul loc unde am mancat bine in judetul Buzau a fost la Casa cu Tei la Sarata Monteoru, insa te cam plictisesti pe acolo!
Cam atat pentru luna iulie. Luni plec in concediu catre vestul continentului si sper ca voi veni cu multe chestii noi si interesante!
Sa calatoriti la maxim!
Permalink
Comment feed for this post
